Îmi amintesc perfect serile de toamnă petrecute în beciul bunicului. Aerul mirosea a struguri proaspăt zdrobiți, iar el, cu mâinile pătate de pământ și zâmbetul lui blând, îmi spunea povești despre cum vinul e mai mult decât o băutură – e o moștenire, un fir roșu care leagă generațiile.
Vara trecută, în mijlocul unei zile caniculare, locuind în Suceava, am realizat cât de mult contează să ai un aer condiționat care să funcționeze perfect. Stăteam cu un pahar de apă rece în mână, dar tot nu reușeam să scap de senzația de sufocare.
Imaginează-ți: ești pierdut pe străduțele întortocheate ale unui oraș străin, harta din mână nu-ți mai e de ajutor, iar localnicii vorbesc o limbă pe care n-o înțelegi.
Era o seară rece de noiembrie, cu miros de lemn ars plutind în aer și o ceață subțire învăluind curtea casei bunicilor mei. Masa era pregătită pentru o sărbătoare simplă, dar încărcată de suflet – o reuniune de familie după ani în care drumurile ne purtaseră în toate colțurile țării.
Copilăria mea a fost un șir nesfârșit de momente magice, iar vacanțele de vară petrecute la bunici, sunt, fără îndoială, cele mai prețioase dintre ele.