Îngerii nu ar trebui să știe despre război | #JurnalVoluntar din Războiul cu Ucraina

Războiul cu Ucraina este pe cât se poate de real, zeci de oameni încearcă zilnic să fugă din calea războiului. Fiind voluntar în vama Siret, le-am găzduit o noapte pe Tatiana și pe fiica ei Anna în fuga lor de război și le-am aflat povestea.

Sunt implicat în activități de ajutorare a persoanelor refugiate din Ucraina încă de la începutul acestui război declanșat de Rusia prin intermediul asociației Rădăuțiul Civic, voluntar la Crucea Roșie Română. Am întâlnit foarte multe persoane care au venit să se adăpostească la noi în România, fie pe termen scurt, fie pe termen lung. Oamenii sunt speriați, nemâncați, îndurerați și pleacă cu speranță în suflet spre o lume mai bună.

Într-o dimineață, după o noapte de voluntariat în vama Siret, un domn mi-a scris pe Facebook întrucât a văzut activitatea mea online în direcția voluntariatului și ajutorării refugiaților ucraineni și m-a rugat să o ajut pe soția și pe fiica sa după ce trec granița în România.

Am fost pus în legătura cu Tatiana prin intermediul numărului său și am discutat pe Whatsapp prin intermediul Google Translate. Pot să spun că tehnologia din zilele noastre poate să salveze vieți, întrucât altfel nu aveam cum să o direcționez către mine.

Discutând cu aceasta am aflat că era chiar din Kiev, a fugit din orașul ei la auzul primelor sirene, la 3 luni după ce se angajaseră la o firmă ca și QA Junior (Quality Assurance) și abia reușise să învețe ceva. A încercat inițial să fugă în Vest, dar când a ajuns acolo și-a dat seama că nu mai era nimeni, deja toată lumea a fugit, străzile erau părăsite, mașini rămase fără motorină și nici o urmă de oameni pe stradă.

Astfel, a fost nevoită să vină spre România. În momentul în care a luat legătura cu mine, era undeva la 05:00 și aștepta la coadă în vama din Ucraina, au trecut multe ore și Tatiana nu era încă intrată, păstram legătura continuu și nu am putut să dorm până nu am văzut-o în siguranță. În jurul orei 15:00 mi-a scris că a trecut de vama din Ucraina și că vama din România își face treaba foarte bine și va trece de îndată.

M-am pornit către ea, iar Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, a adus-o până la mașina mea, undeva după podul din Siret, întrucât mai încolo nu puteam traversa și am luat-o acasă.

Am pregătit înainte să vină mâncare caldă, câteva gustări, iar fetiței i-am lăsat pe pat un cățeluș de pluș de la mama, pe care-l știam că-l va adora. De asemenea le-am pregătit prosoape și schimburi pentru a face un duș și a se odihni.

Am ajutat-o pe Tatiana și fetița ei să ducă bagajele în casă și între timp am aflat că Tatiana știe puțină engleză și chiar am reușit să avem o comunicare eficientă.

Tatiana, era o mamă frumoasă, sufletistă, un exemplu pentru fetița ei. Anna era micuță, avea 5 ani și un păr lung, pe care nu l-a tuns de când s-a născut, cuminte, ordonată și bine educată. Făceau parte dintr-o familie bine pusă la punct. O familie exemplu pentru mulți dintre noi.

Le-am lăsat să se spele, să se aranjeze, apoi am luat masa cu ele, Anna m-a privit în ochi și am simțit că ar vrea și ceva dulce, i-am adus o ciocolată, mi-a zâmbit și am simțit cum empatizează cu mine. Un sentiment minunat de nedescris m-a cuprins, era recunoștința unei fetițe de 5 ani privită în ochi.

Le-am servit cu un ceai, apoi le-am lăsat să se retragă în dormitor. Mai târziu am mers să văd dacă au nevoie de ceva și fetița se juca pe telefon, i-am propus Tatianei să-i pun ceva pe Youtube la televizor și m-a rugat să pun orice doar să nu vadă războiul din Ucraina. Am simțit în glasul ei frica.

Anna mi-a arătat la TV că și-ar dori să vadă filmulețe amuzante cu pisici, întrucât și ele aveau un motanel portocaliu acasă pe care mi l-a arătat Tatiana într-o poză de pe telefon. Stingher și nevrând să le deranjez am stat la distanță și o priveam pe fetiță cum chicotea și se distra cu ajutorul acelor filmulețe uitând de problemele de acasă. Cu toate acestea, Anna mi-a arătat să stau lângă ea pe pat și m-am alăturat distracției, am râs împreună timp de jumătate de oră. Terapie pentru suflet.

Un singur lucru mi-a cerut Tatiana, o pereche de bocanci de iarnă pentru fetiță. Cu ajutorul unei colege voluntar la câteva ore am primit două perechi de ghetuțe, dintre care doar una i s-a potrivit și în care a găsit dulciuri. Doamna de la care luaseră colega ghetuțele îi făcuseră o surpriză Annei cu dulciurile. Când a văzut că ghetuțele îi vin, modelul îi place și dulciurile sunt pe masă, a chicotit de bucurie. Am fost plăcut surprins să văd asta.

Tatiana și Anna s-au culcat la o oră mai timpurie ca niciodată, iar a 2-a zi Tatiana mi-a mărturisit că fetița niciodată nu s-a culcat de devreme și că a dormit excepțional.

Tatiana avea achiziționat de o prietenă două bilete de avion către Memmingen din aeroportul Suceava. În drum spre aeroport am oprit la McDonalds să-i fac o bucurie fetiței, nu a vrut decât un cheesburger pe care l-a savurat până la ultima bucățică. Le-am condus către aeroport le-am îndreptat către terminalul potrivit, am discutat cu niște persoane din jur să le stea la dispoziție și mi-am luat rămas bun.

Tatiana și cu Anna au ajuns în Memmingen la prietena Tatianei și se îndreaptă către Austria, locație în care au decis să rămână în următoarea perioadă până se liniștesc apele.

Ucraina are nevoie de ajutorul nostru! Haideți să fim buni, să ajutăm și să nu judecăm, oamenii trec prin momente dureroase de nedescris, fie că ne implicăm sau nu direct, fiecare gest contează.

Dacă și tu vrei să ajuți contribuie la Fondul de Solidaritate pentru vama Siret, jud. Suceava lansat de Asociația Rădăuțiul Civic.

Detalii pentru donații – ASOCIATIA RADAUTIUL CIVIC

🟦 Posibilitate de donație cu cardul: https://www.radautiulcivic.ro/sustine-rc/
🟦 Cont lei: RO43RNCB0241161686520001, Cod SWIFT: RNCBROBU
🟦 Cont euro: RO38RNCB0074161686520002, Cod SWIFT: RNCBROBU, ambele deschise la BCR.
🟦 Paypal: https://www.paypal.com/paypalme/radautiulcivicSV