Dor de bunici

Nu demult s-au implinit 3 ani de la moartea celui de-al 2-lea bunic al meu. Pot spune ca regret foarte mult ca acesta a murit, fiindca indiferent cum era am tinut la el, fiind unul dintre bunicii care m-a crescut cand eram mic. Acesta locuia in Prisaca Dornei cand eram eu mic si era acel tip de bunic grijuliu ce ma ducea la apele Moldovei si ma invata cum sa fac broscute aruncand cu pietre in apa.

Poate pentru tine nu inseamna nimic aceste gesturi, insa au fost gesturile care m-au impresionat si care au facut parte din copilaria mea. Am avut norocul sa am o familie minunata, astfel am avut o copilarie minunata, insa un bunic a murit prea repede parca.

Bunicul din partea tatalui a decedat din cauza cancerului la plaman cand eu aveam inca varsta frageda de 6 ani. De asemenea si acest bunic a avut grija de mine si m-a iubit enorm. La inmormantarea acestuia parintii mei si-au dat seama ca stiu sa citesc foarte bine, in momentul in care am inceput sa citesc de pe monumente funerare frumoase din cimitir, dar si de pe coroanele ce au fost depuse. Citeam cursiv familiile care ii aduceau condoleante familiei mele, iar parintii mei au fost uimiti.

Acum am varsta de 22 de ani si am doar doua bunici ramase, fiindca bunicii s-au dus. Cu toate acestea sunt recunoscator ca inca am bunici, indiferent cum ar fi ele si ca am prins o strabunica in viata si mi-o amintesc foarte bine. Nu multi au ocazia sa-si cunoasca strabunica, sa stea la masa cu ea si sa manance, insa eu am avut acest noroc.

De-a lungul timpului am reusit sa trec peste decesele bunicilor, fiindca asa este firesc, chiar daca nu au murit la varste foarte inaintate. Cu toate acestea unde vroiam sa ajung cu acest articol este ca le simt lipsa bunicilor si ca mi-ar fi placut sa mai am un bunic in viata macar. Mi-ar fi placut sa merg cu bunicul care locuia in Radauti la peste pe Prut, de asemenea, mi-ar fi placut sa merg si la bunicul de la Prisaca Dornei sa mergem pe Moldova si sa aruncam impreuna cu pietre. Mi-ar fi placut ca bunicii sa ma vada in momentul acesta, sa vada cum am ajuns si sa vada ca sunt pe drumul cel bun. Va simt lipsa bunicilor !

Tu ai vreo bunica/bunic in viata?