Icoanele ne invită la comuniune și rugăciune

Ce este o icoană? Limba Bisericii primare era greaca. Scrierile Evangheliei sunt în greacă și acea limbă a fost limba predominantă timp de multe secole. Cuvântul “icoană”este un cuvânt grecesc care înseamnă imagine. Icoanele sunt deci imagini ale lui Iisus Hristos, Maica Domnului și ale sfinților.

Când se spune că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, este același lucru cu a spune că omul este „icoana lui Dumnezeu”. Omul ca icoană a lui Dumnezeu participă la ceva sacru și chipul lui Iisus Hristos și ale sfinților arată credinciosului că sunt prezenți.

Înainte de venirea lui Hristos, poporul evreu a interzis imaginile pentru că Iisus Hristos, chipul Dumnezeului invizibil, nu venise încă. Dar odată cu prezența Fiului lui Dumnezeu între oameni în Hristos, îl contemplăm pe Dumnezeu. La fel, prin participarea la Hristos, creștinul devine la rândul său „chipul lui Dumnezeu”, alterat de păcatul lui Adam  dar recreat în Hristos. Astfel, sfinții care participă cel mai deplin la harul lui Dumnezeu sunt și „icoane”. Acele imagini fac o punte între realitatea spirituală și viața reală. Imaginea (icoana) evocă prezența lui Dumnezeu și invită la comunicare și la rugăciune.

Omul este legat de Dumnezeu prin cuvântul pe care îl rostește în sine, în conștiința sa și în ființa sa cea mai personală. Dar cuvântul este alcătuit din concepte care se răcesc ușor și ajung să se separe de conștiință. Icoana îndeplinește funcția de a da atmosferă și căldură cuvântului, de a arăta că vorbim cu cineva cu chip și siluetă. Icoana vrea să dezvăluie cealaltă realitate. De aceea nu este o fotografie, este încercarea de a manifesta o imagine a apropierii lui Dumnezeu. Din acest motiv, atunci când religia devine un concept pur rațional, apropierea de cealaltă realitate se evaporă, iar imaginile rămân mute.

Biserica a simțit o atracție irezistibilă pentru figura lui Iisus și pentru cea a celor care s-au înrudit cu el într-un mod deosebit și au putut să-i contemple chipul, în special pe Maica sa. De aceea au vrut să-și păstreze imaginea vizibilă. Biserica de Răsărit a menținut o mare tradiție de icoane argint. Aceste imagini sunt integrate în liturghie și rugăciune. În acest fel, dialogul cu Hristos și cu poporul ales al lui Dumnezeu se realizează prin icoană atât în ​​biserici, cât și în viața casnică. Icoana din familie este chipul ocrotirii lui Dumnezeu, a Sfintei Maicii Sale și ale sfinților.

Din cauza aceasta, fiecare creștin ar trebui să aibă în casa sa măcar o icoană care să ocrotească acea locuință. Acum, există pe piață, multe tipuri de icoane, icoane din lemn, icoane argintate, icoane pe pânză, etc. Indiferent de felul, forma și culoarea icoanei, aceasta este un bun necesar care invită la rugăciune.